Suntem noi doi in salbaticia unei camere pustii. Reusim sa umplem pustietatea cu umbre. Avem focul intre noi. E un foc slab, batut de vant, spulberat de timp. Suntem fascinati de umbrele ce prin miscarea lor prind culori. Urmarim vise si ne lasam condusi in departare. Suntem noi doi si sunetele armonioase ce alcatuiesc linistea. Visam si ne jucam cu umbrele ce fura identitati : ochi mari, zambet larg si fericire. Asa suntem si noi, asa sunt si umbrele noastre. 

Fericiti si atat.