Acesta este un post sincer. Un post in care cu ochii aproape in lacrimi imi cer scuze. I've been a really bad friend. And I'm sorry!
Buna dimineata, dragul meu!...Am deschis ochii si te priveam! Visai. Si eu eram aproape sa te veghez. Am intins mana. In loc de corpul tau, am atins cearsafurile dezordonate. Nu realizez daca sunt asa pentru ca ai fost acolo vreo clipa, sau doar din cauza somnului meu zbuciumat. Cert e ca mereu am crezut ca esti in dreapta mea. Si te-am imbratisat toata noaptea. Si am cautat caldura bratelor tale. Acum e totul rece. E frig si nu pot sa ma incalzesc.
“ Cual es la causa, mi Damón, que estando
en la lucha de amor, juntos trabados
con lenguas, brazos, pies y encadenados,
cual vid entre el jazmín se ve enredando
y que el vital aliento ambos tomando
en nuestros labios, de chupar cansados,
en medio a tanto bien somos forzados
llorar y suspirar de cuando en cuando?”
“Amor, mi Filis bella, que allá dentro
Nuestras almas juntó, quiere en su fragua
los cuerpos ajuntar también tan fuerte,
que no pudiendo, como esponja al agua,
pasar del alma al dulce amado centro,
llora el velo mortal su avara suerte.”
Acum....trecand la lucuri mai prozaice am sa-mi vars nervii! Nu nervii obisnuiti care ar matura tot din fata mea, ci niste nervi taciti, linistiti fara a da de veste ca exista. Totusi eu sunt convinsa ca sunt undeva ascunsi.
Mi-am descoperit recent pasiunea de a calatori. Si am pus la cale multe detalii pentru a-mi indeplini visele. Incep acum cu un top al locurilor pe care SIGUR le voi vizita.
-Mi-e rau. Ce este dragostea? Dragostea doare?
Am patul gol! Inca nu e tarziu, da ma simt singura! Si e absurd, pentru ca stiu ca si EL, de acolo se gandeste la patul meu comod si la sarutarile din zorii zilelor care nu ma lasa sa dorm si care ma trezesc atat de frumos. Si e una din serile in care imi lipseste. Si as fi vrut sa fie aici la miezul noptii, sa-i pot spune cu toata caldura "La multi ani"! Si ma gandesc cat ador dorul asta nebun care ma face sa respir sacadat! Si uite cum toate lucrurile comploteaza impotriva mea si a dorului meu si ma fac sa imi amintesc si mai mult de el. Si as avea treaba, dar nu pot inceta sa ma gandesc la amintirile alea minunate care ma imbuneaza cand sunt suparata! Si a trecut atat de putin timp...si totusi fizic nu mai pot! Mi-e dor! Si e acelasi dor pe care il simti izvorand si curgand la infinit! Si care te seaca de puteri! Dar e atat de dulce!
