Stai!!!
Ramai in fata usii camerei mele, ascuns dupa sticla neclara, incercand sa percepi realitatea mea. Adulmeca fumul viselor mele. Asculta rasetele pline de viata si imagineaza-ti contextul. In zori, priveste rasaritul aprins de la bricheta mea.
Nu ciocani niciodata! Pentru ca asa ai sa-ti spulberi propriul vis.
Stii pentru ce traiesc eu? Pentru viitor! N-am trait niciodata in prezent pentru ca ii urasc izul de fum inecacios. In viitorul meu totul miroase a primavara. Ai crede ca e ireal. Dar viitorul meu a fost mereu parte a realitatii noastre.
Viitorul meu e schimbator. E ca un soft inteligent ce se modifica automat in functie de obstacolele intalnite. As putea sa-i aplic un algoritm.
Uneori viitorul meu e strain de mine. Ne dam intalnire la o cafea si vedem ca avem planuri diferite. El imi pregateste surprize, in timp ce eu vreau lucruri cat mai previzibile. Imi plac lucrurile previzibile. Viata mea a fost dintotdeauna previzibila. Si daca trecutul e asa, prezentul nu mai zic, viitorul trebuie sa se conformeze. Dar uneori viitorul meu e atat de inovator. Parca ar pregati planuri pentru altcineva. Isi ia un avant straniu si se lasa purtat de val. Dar eu...eu ii trasez directii noi:"Nu, nu...asta nu putem face".
Si totusi...ce fac cand noi traim pe axe temporale diferite. Pentru ca eu urasc prezentul si tu urasti viitorul! Ce ne ramane de facut? Vom trai in trecut?
Cand i-am povestit ca imi iubesc viata, se uita la mine cu niste bule deasupra capului. Eram personaje dintr-o banda desenata. Si ii insiram motive banale, le expuneam cu un entuziasm iesit din comun si el doar clatina din cap. Si eu insistam. Si el radea. Si imi imaginam cum ma crede inca un copil care se bucura de cele mai nevinovate lucruri. De asta ma iubeste. Pentru ca pot fi un copil mai reusit decat el, pentru ca ma bucur de cele mai anormale lucuri, pentru ca ma face orice fericita.
Sunt un copil!
