Omul isi face fericirea cu mana lui: o decupeaza din hartii colorate, o adapteaza nevoilor si apoi isi impodobeste sufletul cu ea.
Azi, fericirea mea e albastruie. Nu-i nici prea clara, nici prea obscura. O defineste un iz de stabilitate si comoditate. Insa n-am gasit cu ce s-o asortez asa ca am izolat-o. Am lasat-o singura desi continua sa-mi zambeasca amarnic. Fericirea mea devenea trista. Am incercat sa-i schimb culoarea, poate o mai animam. Dar nu a vrut. A vrut sa-si simta singura amaraciunea.
