...Noaptea-i zglobie si aroganta, pufoasa si nastrusnica, misterioasa si hapsana, haotica si energica, profunda si plina de dragoste?
Putini sunt cei care printre randuri frante au intrezarit noutatile din viata noastra. Schimbari,
transformari, evolutii, involutii, hotarari, razgandiri presarate cu aceeasi dragoste, zambete furate si ochi
sclipitori ne-au adus in aces prag. A fost un drum lung si destul de greu, dar lucrurile par in sfarsit sa se
aseze. Suntem mai mult Noi ca niciodata si ne bucuram de aceasta postura.
In tot acest context, mi-ar placea sa-mi reiau activitatea si sa fiu mai prezenta, pentru ca am atatea
lucruri de impartasit si atatea ganduri acumulate care ramanand nescrise nu fac altceva decat sa ma
oboseasca.
Dar oare spusele mele se vor face auzite?
Tu iti amintesti ziua in care, cu urme de lacrimi pe obraji, ai plecat din casa parinteasca cu vise si visuri in buzunar, cu fruntea descretita si viitorul stralucitor in fata? Iti amintesti cum te-ai rupt de tot ce cunosteai pana atunci si ti-ai acceptat soarta cu entuziasm? Iti amintesti si promisiunile facute cu ochi induiosati oamenilor carora nu le-ai declarat la timp dragostea? Iti amintesti cum ti-ai zis in gand ca tu nu ai cum sa traiesti departe de ei, de acei oameni care ti-au croit personalitatea cu migala?
Au trecut atatia ani si totusi le datorezi atatea cuvinte si atatea pareri de rau!
Capul sus!
Acolo unde esti ii faci cei mai fericiti oameni din lume!
L.E:
Atunci cand oboseala iti stapaneste mai intai sufletul si apoi corpul, ajungi sa ridici libertatea la un alt nivel. Pierzi controlul, gandurile se amesteca si intrec limite pe care tu nu le constientizai, iar sufletul, acompaniat de note usor melancolice, ti se umple de fericire.
As pierde timpul si as face literatura la un pahar de vin. As scrie neincetat tumultul de ganduri care imi aglomereaza mintea si as da frau liber sentimentelor care-mi obosesc sufletul.
La multi ani tuturor!
