N-au trecut nici 2 ore de cand sunt treaza. Ma aflu totusi intr-un amfiteatru mai mult gol bucurandu-ma de libertatea ideilor unui om in varsta.
M-am trezit usor, fara sa am macar timp sa ma dezmeticesc. M-am aruncat in haosul stradal, angajandu-ma ca martor social: un autobuz prea plin, prea pestrit si prea mult lexic plutind in jurul meu, oameni prea agresivi la prima ora a diminetii. Eu imi respectam insa angajamentul: ma bucuram de subiectii analizei. Cu stupoare aflu ca nu generatia mea e raspunsul problemelor actuale. Prea putini sunt rasariti. Imi afisez zambetul tamp si larg de revelatie si imi continui dimineata somnoroasa in lipsa unei cafele aburinde. Pot doar sa ma bucur in sinea mea ca nu sunt un alt anonim orasenesc, fara sa renunt la modestia-mi caracteristica.
Sunt in intarziere si imi caut timp sa spun STOP panicii. Azi hotarasc sa fie o zi libera. M-am bucurat de un weekend prea minunat sa vreau sa-l inchei. Cred ca saptamana asta va fi una libera fara sa renunt la obligatiile formale ale vietii mele prea putin monotone.
Astept sa ma intorc cu acelasi autobuz, in care ma voi angaja in acelasi rol de martor care ma face intr-un fel activa social.
E o zi prea buna azi.
0 comments:
Trimiteți un comentariu