Duminica dimineata

Eram amandoi intr-un troleu obositi si putin ingandurati. Era atat de multa liniste, desprinsa parca din alta vreme. Si totusi noi aveam cadrul perfect pentru a ne desfasura jocurile inocente. Zambeam in ciuda vremii mohorate si a aerului greoi. Eram neatenti si ne pierdeam usor printre calatori. Doar chipurile alea zbarcite de griji a celor din jur ne mai atrageau atentia. Dar  noi ne distram. Aveam fruntile descretite si ne puteam bucura de decorul gol. Ne jucam. La fel cum am facut-o aseara si alaltaseara si in ziua precedenta. Ne jucam cu niste cuvinte dezgolite si radeam haotic in linistea aia. Era placut ca nu atrageam atentia. Poate doar lu nenea' ala mic si plictisit care ne controla biletele. Lui ii paream suspecti. Pacat ca nu ne-a prins. Poate data viitoare.

Am ras in continuare. Cred ca ii adanceam suspiciunea. Dar bucuria noastra era naiva si avea un iz placut. Ne distram unul cu altul. Mai grea a fost asteptarea. Dar a trecut. Am ramas iar noi doi si acum o surpriza placuta, facuta special sa ne insenineze zilele gri de toamna. Ne intoarcem agale,  mai voiosi, la fel de inocenti in discurs, bucurandu-ne de traficul normal. A disparut linistea dumincii dimineata. Acum e o alta zi bifata in calendarul tuturor.

Duminica, Luni, Marti, Miercuri...