Eman fericire. Nu fericirea cliseu pe care as invoca-o in situatii oarecare. Nu. Fericirea creata dupa alte ingrediente fata de cele obisnuite. Nu o fericire superficiala, nu o fericire instrainata, nu o fericire aparte, nici macar fericirea aia a ochilor sclipitori.Fericirea mea izvoraste dintr-o combinatie ciudata de sentimente contradictorii care formeaza o anti-fericire fericita. Si de care ma bucur in fiecare clipa. Pentru ca fericirea mea banala a intrecut de mult limita superficialului si e mai complexa decat orice alt tip de fericire. Pentru ca e asociata nebuniei si confuziei neincetate. Pentru ca ma pierd si ma regasesc in stari felurite, mai mult sau mai putin straine mie. Pentru ca invat neincetat cum sa ma port cu ea si de aia nu ma ocoleste. Ma loveste. E agresiva si violenta. Ma face sa plang si apoi imi sterge lacrimile dure. Pentru ca imi atata privirea ignoranta si apoi asteapta calma sa dispara. Pentru ca se joaca neincetat cu mine fara sa-i pese de ceva. Si eu nu fac decat sa ma supun. Pentru ca in ciuda tuturor, ador jocul ei chinuitor. Ma face doar sa o pretuiesc mai mult. Si asa imi petrec viata emanand fericire. Fericirea aia...
0 comments:
Trimiteți un comentariu