Vechi vs Noi

Mi-am pierdut prietenele cele mai bune in momentul in care am parasit micul oras in care imi construisem visele cu atata maiestrie. Si nu pentru ca drumurile noastre se despartisera brusc, cum ai fi tentat sa crezi, ci pentru ca maturitatea a adus cu ea schimbari iremediabile. Paradoxul se contureaza abia in momentul in care intelegi ca distanta nu a avut niciun amestec in toata dezintegrarea asta.

Ia atunci un grup de 6 fetite, total diferite, ce au co-existat minunat ani intregi, si a caror prietenie e spulberata intr-o perioada mai frumoasa decat tot ce ar fi trait pana atunci. Adauga idei diferite, comportamente si temperamente opuse, presara mandrie si orgoliu nemasurate, amesteca cu naivitate si iese opera noastra de arta. Sau asa ar fi trebuit.

Era placut sa impartim lucuri la 6, devenise deja o obisnuinta. Asta pana in momentul in care nu am mai fost 6. Si de aici incep sa se manifeste acele diferente sesizabile. La un moment dat eram toate protectoare si dependente de celalalte, doar ca asta era semnul nostru adolescentin distinctiv, ulterior masacrat de maturitate, cum era si normal.

A venit momentul schimbarii majore. Am parasit orasul mic, uitand parca de toate lucrurile pe care le aveam in comun. Un sfarsit sec, fara pic de remuscare.

Insa cum e normal, oamenii socializeaza, prietenii se leaga la tot pasul si in cele mai vitrege momente. Asadar, la aproape un an de vaduvie ma bucur de prezenta unor persoane nu mai putin dragi, cu care sunt mandra sa impart din nou la... lucrurile din viata mea. Sunt acum inconjurata de temperamente mai vulcanice, de persoane mai calme, de fete cu cap, ce se bucura de studentie asa cum ar fi trebuit sa ma bucur eu in compania celor vechi. Insa nu mai regret nimic acum. Toate se schimba, doar prieteniile adevarate rezista printre randuri scrise pe caiete de romana sau doar mazgaliturile din timpul seminariilor plictisitoare.

Bun venit in viata mea, fetelor noi. Adio voua, prietenelor vechi.