Au fost putine datile in care am vorbit deschis despre oamenii care ma inconjoara. Astazi e vorba despre persoanele pe care le-am castigat, recuperat sau pierdut de-a lungul anilor.
Am castigat in timpul facultatii un om sculptat dupa aceleasi tipare ca mine, cu aceeasi deschidere, insa mai putin entuziasm, cu o ratiune impinsa catre scepticism, dar plina de creativitate si idei haotice. E cea cu care am impartit succesele si dezamagirile, cea cu care am luat-o de la capat mai constiincios si cea cu care am pus temeliile multor constructii impresionante.
Am castigat o blonda cu ochi minunati, dar cu privire trista, care mi-a fost alaturi in cele mai ciudate momente ale existentei mele. A fost cerebrala atunci cand am avut nevoie si m-a scos din vertij cand credeam ca nu mai am scapare. A fost mai greu cand s-a intors roata: am vrut sa fiu acolo, ea nu. E mereu in gandul meu si ma raportez mereu la personalitatea ei complexa. E un om desavarsit.
Am recuperat acum ceva timp una din persoanele care m-au cunoscut profund, plina de idealuri, putin prea rationala si mult prea ironica. A fost langa mine si atunci cand facea glume seci si atunci cand sustinea cu naivitate teze marete. Ne-am regasit putin schimbate: eu mai pesimista, ea mai rationala.
Am pierdut o persoana pe care am abandonat-o la greu. Am pierdut o persoana draga, de la care am invatat sa fiu om si pe care am ghidat-o cu multa dragoste. Am avut atata incredere in ea, dar i-am dat drumul prea devreme, mult inainte ca ciclul sa se fi completat. Am pierdut aceasta persoana si nu vreau sa cred ca atitudinea mea a schimbat-o in vreun fel; vreau sa-i pastrez in minte imaginea de om increzator si capabil sa se adapteze tuturor situatiilor in care se va gasi. Eu am incredere in ea.
Cine se aseamana, se aduna, nu-i asa?
0 comments:
Trimiteți un comentariu