Stii dragul meu, asta nu e o scrisoare tipica. E doar o alta forma de a ma exprima si de a scrie nimicurile ce ne insenineaza zilele. Iti scriu pentru ca esti departe si am gasit momentul potrivit in timp si spatiu sa-ti impartasesc ceva.
Eram dupa cum iti imaginezi in coltul camerei mele, pe care tu il urasti cel mai tare. Antrenata in nimicurile mele infinite, ma relaxam. Cautam semineul ala cu flacari de care mi-ai povestit si m-am intors brusc, de parca cineva ma privea. Era laitmotivul relatiei noastre. Statea si ma privea, timida si tulburatoare. O asociam ochilor tai din zorii zilei: atat de mare si profunda, de o culoare minunata, fara limite, imprastiind o lumina incantatoare. Incepea sa se joace cu mine, asa cum faci tu dimineata cand sunt somnoroasa. Ne priveam. Avea chef de joaca si disparea. In urma ei ramanea o dara, dovada existentei sale. Acum a plecat. Poate s-a suparat, poate atentia i-a fost atrasa de altceva. Poate a plecat de la mine, incepand sa se joace cu tine. Sunt convinsa ca e acolo undeva. Ii simt doar parfumul intepator si rece. Atat a ramas.
Noapte buna!
0 comments:
Trimiteți un comentariu